Foto: Parintele Sofronie impreuna cu doi ucenici: parintele egumen Kyrill si parintele ieromonah Symeon

Selectie de poze cu fericitul parinte Sofronie Saharov – duhovnicul par. Rafail Noica – si cateva poze cu manastirea din Essex.

Un fisier audio:

Parintele Rafail Noica – Despre parintele Sofronie: frumos, sfant si firesc

Aceste minunate poze alcatuiesc ultima postare din anul 2008.

La multi ani, binecuvantare, bucurie si pace in noul an, 2009!

Cu dragoste, intru Domnul.

Mostenirea duhovniceasca a Parintelui Sofronie Saharov – “Cuvantari duhovnicesti, vol. II”

Mostenirea duhovniceasca a Parintelui Sofronie Saharov – Cuvantari duhovnicesti II

 

 

 

La Editura Reintregirea din Alba Iulia a aparut volumul al doilea din “Cuvantarile duhovnicesti” ale Parintelui Sofronie de la Essex, in traducerea Parintelui Rafail Noica.

Iata si marturia Parintelui Rafail Noica despre aceste scrieri: “Astea sunt cuvantari pe care ni le-a tinut Parintele Sofronie in fiecare luni dimineata, vreo patru ani inaintea mortii lui. A vrut sa ne lase cu o mostenire duhovniceasca, sa ne impartaseasca ceva din viziunea lui. Si in fiecare luni, cu exceptii cand erau praznice si asa mai departe, dar cam in fiecare luni ne adunam si un ceas Parintele Sofronie ne vorbea cuvantari duhovnicesti.”

Arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993) este astazi unul dintre cei mai cunoscuti si cititi scriitori-asceti ai veacului trecut. Cartile lui – Cuviosul Siluan Athonitul, Despre rugaciune si celelalte, au intrat deja statornic in vistieria predaniei dreptslavitoare.

In volumul de fata sunt cuprinse cuvantarile Staretului Sofronie pe care le-a tinut fratiei si inchinatorilor Manastirii Sfantului Ioan Botezatorul, intre anii 1989-1992 si ele reprezinta o continuare a primului volum aparut tot la editura Reintregirea in anul 2004. Ele rasfrang experienta duhovniceasca a Staretului, castigata in cei peste cincizeci de ani de nevointa monahala, pe care nazuia sa o transmita tinerilor sai frati-monahi.

Parintele Sofronie avea un mare simt al raspunderii pentru fiecare cuvant rostit sau scris.

Venind in Europa Apuseana a simtit diferenta zbrobitoare intre ascultarea si rabdarea monahilor athoniti si slabanogeala duhovniceasca si neascultarea oamenilor din lume.

Cuvantarile tinute timp de 4 ani obstii de la Essex au fost adevarate “liturghii de dupa Liturghii”.

Cuvantul rostit de el devenea un har povatuitor in cele ale tainelor, un fel de prelungire a starii liturgice inaintea Fetei Domnului. In aceste cuvantari se poate simti cu deosebita putere cat de strans era legata viziunea lui dogmatica cu intregul proces al vietii duhovnicesti launtrice. (Cuvantari I, p.11)

Intr’o astfel de atmosfera, prin cuvantul Staretului viata chinoviei se sfintea, si orice lucrare cat de mica dobandea o insemnatate de dimensiuni cosmice. Astfel, in viata de obste Staretul vedea mai presus de toate chipul fiintarii Dumnezeiesti – dupa asemanarea Sfintei Treimi (Cuvantari I, p.11)

Cuvantarile ce urmeaza sant de o deosebita importanta, prin faptul ca ele cuprind perioada ultimilor patru ani din viata Staretului. In pragul mortii, Dumnezeu i-a dat indraznire sa vorbeasca despre sine lucruri ce pana atunci ramasesera taina sufletului sau inaintea lui Dumnezeu. (Cuvantari I, p.12)

Staretul incepea cu rugaciuni, cerand lui Dumnezeu sa dea lui cuvant mantuitor sufletului tuturor celor de fata. In cantarea rugaciunii toti chemau pe Cel ce “pretutindenea este, si toate plineste.” Apoi Staretul de obicei se ruga Maicii Domnului, Sfantului Ioan Botezatorul si Cuviosului Siluan, dupa care urma o lunga pauza cand se aduna launtric cu toata fiinta sa, si incordat, cauta cuvant prin rugaciune.

Dorinta Parintelui pentru obstea lui si pentru tot omul era de a intelege taina nasterii cuvantului lui Dumnezeu in inima omului prin rugaciune. Dorirea lui era cum sa impartaseasca generatiilor tinere experienta sa launtrica dobandita alaturi de Staretul Siluan in atmosfera de nevointa a Muntelui Athos.

Cuvantarile sale sunt un “testament” duhovnicesc” pentru obstea de la Essex si o incurajare de a urma calea aratata de el, cu increderea in ajutorul primit de la el prin rugaciune si dupa moarte.

Volumul acesta – Cuvantari duhovnicesti II – cuprinde alte 30 de cuvantari rostite de Parintele Sofronie in biserica Sfantul Siluan de la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, in perioada 14 august 1989 – 2 iulie 1992. Si aici apar temele esentiale atinse de Parintele Sofronie in aproape toate cartile sale: chemarea la asemanarea cu Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu, cum sa devii persoana si sa traiesti ca Dumnezeu, despre cele trei rastimpuri ale varstei duhovnicesti – harul chemarii de catre Dumnezeu, ridicarea harului si simtamantul parasirii de catre Dumnezeu si, in fine, redobandirea harului dupa ce nevoitorul a trecut prin cele doua etape si a dobandit rugaciunea pentru intregul Adam.

Lupta cu gandurile, ratacirea mintii si lupta mintii cu patimile sunt alte teme cuprinse in cadrul acestor cuvantari. Toate acestea sunt, nimic altceva, decat mostenirea duhovniceasca transmisa de Parintele Sofronie de la Staretul Siluan. Alte teme cuprinse in acest volum sunt: despre smerenia lui Hristos, despre inmultirea ravnei duhovnicesti, despre pocainta si despre Liturghie si impartasirea cu trupul si sangele Domnului ca mijloc de indumnezeire.

In cuvantarea a 11-a Parintele Sofronie marturiseste ca a avut de implinit mai multe “datorii” de constiinta:

1. sa dea marturie lumii despre Sfantul Siluan – ceea ce a si facut prin cartea despre viata si scrierile lui
2. sa de-a marturie despre proprie sa experienta – ceea ce a si facut in special in cartea Vom vedea pe Dumnezeu precum este
3. iar ultima sarcina a fost aceea de ai insarcina pe ucenicii sai sa popularizeze – dupa moartea sa – “miezul” invataturii Sfantului Siluan.(Cuvantari II, p. 104 – 105)

In convorbirea a 26 Parintele Sofronie spune ca doua izvoade au stat la temelia tuturor acestor convorbiri cu ucenicii: Sfanta Scriptura si convorbirea Sfantului Siluan cu monahul Stratonic despre cum vorbesc cei desavarsiti: la aceasta intrebare Sfantul Siluan a raspuns: “ei nu vorbesc de la sine, din mintea lor, ci numai ceea ce le da Duhul”.

Aceasta “cultura a Duhului” dorea Parintele Sofronie s-o invete ucenicii sai.

Va recomandam asadar cartea. Cuvantari duhovnicesti, volumul al II-lea a Parintelui Arhimandrit Sofronie Saharov, in traducerea Parintelui Rafail Noica, ucenicul sau.

 

 

Pr. Sabin Voda

Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul – Essex, Anglia – unde a vietuit par. Rafail Noica sub obladuirea Arhim. Sofronie

Articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

 

 

Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul – Essex Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul este o manastire ortodoxa de barbati si de femei, situata in tinutul Maldon din Essex, Anglia. Din punct de vedere jurisdictional, manastirea apartine direct de Patriarhia Ecumenica, fiind astfel o “stavropighie patriarhala“. Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex – scurt istoric Inceputurile monahale pe locul manastirii din Essex sunt relativ recente. Manastirea din Essex este strans legata de Arhimandritul athonit Sofronie Saharov. Dupa ce iese din Sfantul Munte, Staretul Sofronie Saharov merge si se stabileste in Paris. Staretul se stabileste la Casa Ruseasca, un azil de batrani din Saint Genevieve-des-Bois.
La azil, Staretul Sofronie il ajuta pe preotul de acolo si indelineste functia de duhovnic. Usor usor, ajunge sa atraga langa sine cativa tineri, pe langa cele cateva monahii ce ajutau azilul inca din-nainte de sosirea sa. Unul dintre motivele iesirii Arhimandritului Sofronie din Sfantul Munte il constituie si dorinta de a publica scrierile Sfantului Siluan Athonitul. Aceasta dorinta avea ii fie indeplinita abia dupa infiintarea manastirii din Essex. Numarul de cativa vietuitori dornici de o viata de nevointa au dus la hotararea de a infiinta o manastire. Abia in anul 1959, monahul athonit ajunge sa intemeieze o obste pe aceste locuri. Obstea a fost intemeiata in anul 1959 de Arhimandritul Sofronie Saharov, sub jurisdictia Inalt Preasfintitului Antonie de Suroj, episcopul rus al Angliei. La inceput, Batranul Sofronie avea in jurul sau un numar de doar sase monahi, de diferite nationalitati.
La sase ani de la infiintare, manastirea din Essex trece sub jurisdictia directa a Patriarhiei Ecumenice. Monahii recunosc autoritatea patriarhului ecumenic drept episcop al lor, il pomenesc la Sfintele Slujbe si ii platesc taxa ecclesiala cuvenita. Obstea monahala este alcatuita atat din barbati cat si femei, care provin din mai multe tari: Rusia, Grecia, Romania dar si din Occident. Aici se va calugari si Rafail Noica, fiul filozofului roman Constantin Noica. Obstea mixta este un fenomen rar in ortodoxie, insa nu si unic. Acest lucru se datoreaza neputintei Staretului Sofronie de a calauzi doua obsti separate.
Vietuind in aceeasi manastire, monahii si monahiile duc o viata monahala autentica, rugaciunea ocupand locul central in mintea si inima fiecaruia. Maicile sunt mai multe decat calugarii, acestea fiind in jur de 20. In momentul in care Parintele Sofronie a intemeiat manastirea din Essex, el a vrut sa aiba certitudinea ca vietuitorii din aceasta manastire vor fi credinciosi nevointei launtrice necesare dobandirii rugaciunii curate. Din randuiala de zi cu zi, niciodata nu lipsesc cele mai bine de patru ore de Rugaciune a Inimii si Sfintele Slujbe, in deosebi Sfanta Liturghie. Oodata cu infiintarea manastirii, acesteia i-a fost adus la cunostinta faptul ca nu pot face un cimitir la suprafata, lucru care i-a constransa sa sape o cripta subterana. Staretul Sofronie Saharov avea sa moara cu doar o zi mai inainte de terminarea construirii criptei. La adormirea lui in Domnul, parintele a lasat in urma sa un numar de 25 de monahi. Manastirea din Essex – Programul Sfintelor Slujbe Sambata – 07:00 – Ceasurile si Sfanta Liturghie               – 17:00 – 21:00 – Priveghere Duminica – 10:15 – Ceasurile si Sfanta Liturghie               – 15:00 – Vecernia si Paraclisul Maicii Domnului Luni – Vineri – 06:00 – 8:30 si 17:30 – 20:00 – rostirea Rugaciunii lui Iisus Marti – 07:00 – Ceasurile si Sfanta Liturghie
“Nimenea pe acest pamant nu poate fugi de suferinte; si desi suferintele trimise de Domnul nu sunt mari, oamenii si le inchipuie mai presus de puterile lor si sunt zdrobiti de ele. Aceasta se intampla din pricina ca nu-si smeresc sufletul si nu se incredinteaza voii lui Dumnezeu. Insa Domnul Insusi ii calauzeste cu harul Sau pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu si duc toate cu tarie, pentru Dumnezeul pe Care atata l-au iubit si impreuna cu Care pururea se proslavesc. Cu neputinta este a scapa de necaz pe lumea aceasta, insa cel ce se preda voii lui Dumnezeu duce cu usurinta necazul, vazandu-l; ci punandu-si in Domnul credinta, asa trece necazul sau.“