Foto: Parintele Sofronie impreuna cu doi ucenici: parintele egumen Kyrill si parintele ieromonah Symeon

hegoumen-father-kyrill-and-hieromonk-father-simeon-with-blessed-elder-sophrony

Cuvintele Parintelui Simeon de la Essex rostite acum mai multi ani la Bisericuta Memoriala “Mihai Viteazul” din Alba-Iulia, cu hramul Sfantului Siluan Athonitul, in traducerea si apoi in succinta comentare a Parintelui Rafail Noica

 

Fisier audio:

Pr. Simeon in traducerea Pr. Rafail, la biserica memoriala Mihai Viteazul din Alba Iulia – 1993(?)


“In manastirea mea, cam jumatate din cei care sunt acolo – calugari si calugarite – au varsta voastra. Sunt oarecum “mamarutele” mele (traducerea fr. coccinelle = buburuza, mamaruta). As dori sa va spun cateva cuvinte, asa cum le vorbesc lor: Sa fiti cautatori de Dumnezeu, asa cum altii sunt cautatori de aur! Sa fiti cautatori de Dumnezeu pentru a dobandi pacea in inima. Sfantul Serafim din Sarov spunea: “Pastreaza pacea in inima ta si vei mantui in jurul tau mii de suflete!” Dar trebuie sa intelegem ca pentru a dobandi pacea in inimile noastre avem o intreaga cale de parcurs. Intr-un oarecare sens, pacea inimii este punctul final al acestei cautari.

p-simeon-essexPrimul stagiu (prima etapa) cere trairea in smerenie. Ce este smerenia altceva decat… a trai in adevar inaintea lui Dumnezeu? A fi tu insuti din toata inima si din tot sufletul inaintea Domnului. Poate ca atunci vom descoperi ca suntem saraci, ca suntem slabi, ca suntem pacatosi. Dar sa nu ne temem: orisiunde am fi, orisicare ar fi calea pe care am luat-o, orisicare ar fi situatia in care va gasiti, oricat de indepartata de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu sa va aduceti aminte ca sunteti iubiti de Dumnezeu! Orisicare ar fi acea situatie in care va aflati! Si datorita acestei dragoste (iubiri), va puteti abandona in mainile lui Dumnezeu in orice situatie in care va aflati.

Abandonarea in mainile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensabila (aceasta etapa), caci daca nu stim sa ne abandonam, ce poate face Dumnezeu? Caci El este cel care va face, ne face (intru) sfinti. Dar nu poate sa faca din noi sfinti decat daca suntem cu adevarat in mainile Lui. Si v-as spune atunci sa nu va fie frica si sa va abandonati cu totul in mainile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de mila si de iubire. Uitati-va la ce ne-a spus Hristos in pilda fiului risipitor, in intalnirea sa cu samarineanca, asemanatoare cu cea cu femeia pacatoasa. Unde vedeti o osandire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decat un cuvant al iubirii. Acest cuvant, care urmareste creatia in fiinta noastra astazi este descoperirea acestui cuvant al dragostei si al milei, care ne da adevarata pace a inimii.

Asa ca sa cerem tuturor sfintilor care au cunoscut aceasta cale pe pamant, sa le cerem ca sa mijloceasca pentru noi, in fata Domnului nostru, pentru ca sa intelegem si noi cat este de important sa ne abandonam in mainile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce va urez eu din inima!

As vrea sa termin prin a va multumi pentru calitatea rugaciunii si a cantarii voastre. Aseara am fost cu Parintii la Catedrala, era foarte frumos, ne-am rugat foarte bine, dar astazi am fost foarte fericit sa va aud si, desi nu inteleg romaneste in chip firesc, cred ca in ciuda acestui fapt am inteles ceva: ca sunteti cu adevarat copii ai lui Dumnezeu! Amin.

Cuvintele Parintelui Rafail:

(…) “Fericiti cei saraci cu duhul“: “Cei saraci cu duhul” – as indrazni sa talcuiesc asta ca fiind… cei care isi dau seama ca sunt saraci cu duhul (ca toti suntem prapaditi), adica… smerenia!

Si Parintele (Simeon spunea): ce e smerenia decat a trai in adevar? Prima miscare a smereniei este realismul duhovnicesc; Care realism e… groaznic! Caci si Parintele zice: nu va infricosati, are destula dragoste Dumnezeu! Si ce se intampla? Daca putem sa rabdam cat de putin viziunea asta groaznica a ce suntem noi, – pentru ca: ce inseamna saracia cu duhul? inseamna iadul! -, daca putem vedea – dar aceasta vedere Dumnezeu ne-o ascunde intr-o masura, pentru ca n-o putem rabda -, dar daca rabdam ceva din ea, ce se intampla?… incepem sa plangem inaintea lui Dumnezeu, incepe pocainta adevarata. Fericiti cei ce plang si asa mai departe…“.

Sursa originala:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/29/parintele-symeon-de-la-essex-abandonati-va-in-mainile-lui-dumnezeu/